Alin Roman este un tip de jucător român cum nu prea mai întâlnești. Poate suntem prea fani ai fotbalului romantic, dar Roman ne amintește de Sânmărtean și mai înainte de el de Lupu sau de Hagi, de ce nu? În orice caz, un decar cu 8 pe spate cum nu avem în prezent în echipa națională.
La 31 de ani el face cu UTA poate cel mai bun sezon din carieră, cu deja 10 pase decisive adunate în campionat și alte 6 goluri în toate competițiile. Și când te gândești că mulți alți jucători cu talentul său au ajuns să se stingă repede sau să prefere mereu roluri comode, la echipe pe bani publici, de ce nu? Dar urmărind traseul profesional putem spune despre „dirijorul” Bătrânei Doamne că are o mare calitate față de alți „decari” și anume caracterul său de luptător.
Trecut meteoric pe la Dinamo, Alin Roman ar fi putut renunța la fotbalul serios în mai multe rânduri. Poate când a făcut cale întoarsă de la Dinamo la Buziaș. Sau când UTA BD l-a pus pe liber. Și, totuși, după 5 ani de muncă prin ligile inferioare din Austria, acesta s-a întors în fotbalul românesc să arate ce putea și poate nu au văzut alții. Și simplu fapt că acesta a reușit să se remonteze mental după retrogradarea cu Poli Iași și să strălucească la Arad ne spune că avem de-a face cu un altfel de fotbalist. O mentalitate cum din păcate nu prea mai găsim printre jucătorii români.
Se tot aruncă cu nume pe la echipele cu pretenții (nu că UTA nu ar putea emite pretenții la mai mult în acest sezon!) din prima divizie. Se tot caută un pasator decisiv. Un jucător cu imaginație. Unde o fi? De ce nu se mai găsește un astfel de fotbalist? Și totuși. El există. Și joacă la UTA. Și poate că nu ar face față la o echipă de cupe europene să zicem, dar ar merita o șansă să joace măcar o dată la echipa națională, dacă ținem cont de forma sa. Deși unor jucători parcă le stă mai bine la echipe „mai mici”, dar unde sunt văzuți ca zei. Exemple mai găsim tot în urmă în fotbalul românesc romantic (și al Cooperativei, deopotrivă).
Este Alin Roman un fotbalist care ar fi meritat mai multe în carieră. Cu siguranță. Are el regrete? Probabil. Dar pentru faptul că parcă a „înflorit” din nou după 30 ani ar trebui răsplătit într-un fel de fotbal. Poate cu o performanță cu UTA? Deloc exclus, echipa lui Mihalcea joacă un fotbal fluid și curajos. Poate cu un transfer, măcar la bani dacă nu la un nivel superior. Sau măcar cu o selecție, fie și prin Nations League. Până atunci, însă, poate asistăm la un record de pase decisive. Pentru că munca de decar continuă.
Sursa: Ziarul de sport
